Timp de citire2 Minut(e), 39 Secunde

În această minunată zi de primăvară m-am gândit că ar fi extraordinar dacă am trăi într-o lume perfectă… într-o lume învăluită de o bunătate și de o iubire infinite. Fără pic de răutate gratuită. Ar fi superb, nu? Din nefericire, acest lucru nu știu dacă va fi vreodată posibil.

Putem, cel mult, să ne izolăm de restul oamenilor pe care îi știm a fi răi. Putem să ne mutăm noi, toți oamenii buni, pe o insulă doar a noastră. Dar, Doamne ce pustie ar fi acea insulă. De ce? Pentru că, în mod conștient sau nu, fiecare dintre noi este rău într-o măsură sau alta. Depinde doar de noi dacă vrem să păstrăm acea răutate doar la nivel de imaginație ori dacă trecem în etapa următoare în care ajungem să le facem cu adevărat rău celor din jur.

De unde atâta răutate gratuită?

Este un subiect care pe mine personal mă macină de foarte multă vreme. Cu toate astea, nu am ajuns la o concluzie rațională. Nu pot înțelege răutatea. Am senzația că cei care sunt răi sunt, la un anumit nivel, masochiști cu propria inimă, cu propriul suflet.

Și, ca să ne înțelegem, nu vă critic dragilor. Ca să lămurim situația… și eu sunt rea. Diferența dintre mine și cei răutăcioși, ori cei cu adevărat răi, este că foarte rar clachez și îmi revărs răutatea asupra celor din jur. De ce? Pentru că: detest răutatea, iubesc oamenii și mă sfâșie ceva pe dinăuntru atunci când văd pe cineva trist sau supărat pe o răutate a unei alte persoane ori, chiar a mea.

Ca să mă înțelegeți mai bine…

Am avut 5 cazuri (dacă îmi aduc aminte corect) în care am fost rea (în urma unor provocări dar, cu toate acestea, nu este deloc un motiv de mândrie).

După fiecare astfel de moment de răutate am plâns grav și mi-a părut rău. Cazuri de răutate petrecute doar în imaginația mea, în schimb, am avut cu sutele. Pentru unele mi-a părut rău, pentru altele nu. Aceasta este metoda mea de a nu răbufni. Poate nu este o metodă prea ortodoxă dar, în mod cert, prefer să îmi imaginez lucruri decât să jignesc gratuit în realitate.

Atunci când îi jignim pe alții nu avem o scuză. Scuzele sunt doar în capul nostru și, eventual, în capetele celor care gândesc ca noi, ori a celor care empatizează cu „motivele” noastre. În realitate, dacă e să fim sinceri și obiectivi, răutatea nu este necesară. Răutatea este doar atât… gratuită, fără nicio urmare pozitivă.

În tot acest proces…

Cei care au cel mai mult de suferit suntem noi, cei care aruncăm cu răutate gratuită în stânga și în dreapta. De ce? Iarăși, foarte simplu. Încetul cu încetul, ne pierdem pe noi. Deoarece, fie că recunoașteți sau nu, undeva în adâncul sufletului regretați faptul că ați fost răi.

Se întâmplă o dată și spuneți apoi că nu se va mai întâmpla. Se mai întâmplă o dată și, din nou, spuneți că nu se va mai întâmpla. Și tot așa, până veți fi acumulat multe astfel de răutăți mici sau mari, ascunse într-un colț al sufletului vostru, iar atunci veți spune că este prea târziu și nu veți mai recunoaște, poate, nici față de voi că greșiți. Veți spune, și aici citez persoane pe care le-am auzit în timp: „Sunt a / al naibii”, ” A / au meritat-o”, „Karma pentru ce mi-a făcut”, „Merită să fie pedepsit”.

Bun, să ne oprim pe ultima frază

Cine, oare, merită să fie pedepsit pentru orice ar fi făcut? Chiar vă referiți la acea persoană sau, de fapt, undeva în vreun cotlon al minții voastre vă gândiți la voi? Hmm… bună întrebare, nu?

Hai să nu mai răspândim niciun pic de răutate gratuită!

Nu-i mai jigniți nici pe cei apropiați vouă. Nici pe profesori, nici pe șefi, nici măcar vedetele.

Ultima categorie mă amuză teribil. Scuza supremă a „criticilor de vedete” este că aceste persoane și-au căutat-o devenind vedete și viața lor persoanală este și a fanilor. Știți că este o aberație, nu? Nimeni nu zice: „Eu când o să mă fac mare voi fi o vedetă (muzician, actor, prezentator, etc.) pentru că îmi doresc să îmi fie puricată toată viața și îmi doresc să fiu jignită”. Nu vă convine ce zice o anumită persoană din showbizz, nu vă place cum vorbește sau cine știe ce altceva… este foarte simplu: nu mai urmăriți acea vedetă. Nu este nevoie de jigniri.

Părinții care își jignesc copiii gratuit, din frustrarea lor personală… alte răutăți ingrate și gratuite doar că, în acest caz, cu efecte urâte în viitor pentru copii. Nu intru în detalii, deoarece consider că toți cunoașteți deznodământul în aceste cazuri. În plus, am observat, și țin să îi felicit pe această cale pe toți părinții din aceste generații care știu să își crească pruncii cu iubire și răbdare.

Tipuri de răutate sunt multe și sunt convinsă că le știți prea bine. Nu voi mai insista acum pe acest subiect. Vă rog doar să nu mai jigniți, să nu vă mai bateți joc de oameni, să nu mai loviți. Dacă vreți să aveți parte de fericire și de liniște sufletească, trebuie să renunțați la răutate.

Și știu că puteți. Noi toți suntem la bază buni. Trebuie doar să luptăm mai mult și să ne dorim mai mult fericirea, nu doar la nivel declarativ.

Până data viitoare vă îmbrățișez pe toți cu multă dragoste și vă doresc să pășiți în fiecare zi pe un drum al iubirii și al bunătății.

3 0
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
50 %
Excited
Excited
50 %
Sleppy
Sleppy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close